Mirajul de a fi trainer

M-am hotarat sa scriu acest articol pentru ca am observat ca fiecare trainer, la un moment dat, se confrunta cu aceasta situatie: mirajul... placerea de a fi in "lumina reflectoarelor", de a te auzi vorbind.

La inceput, fiecare dintre noi, pasim timizi in lumea cursurilor, workshop-urilor, seminariilor, sperand la o reactie pozitiva din partea auditoriului nostru. Mai devreme sau mai tarziu, feedback-urile primite sunt cele dorite. Apoi, suntem din ce in ce mai aproape de obiectivul nostru si ajungem sa ne simtim impliniti observand ca training-urile noastre sunt de impact.

Cand ne aflam "pe scena" avem senzatia uneori, ca detinem controlul, ca nimeni si nimic nu ne poate zdruncina "piedestalul" pe care ni l-am creat. Ajungem sa stim sa interactionam cu participantii, sa ii aducem in punctul in care sa trezim in ei acel moment de constientizare, emotiile de a vorbi in public au disparut, mainile au devenit elemente care ne sunt de ajutor, nemaireprezentand o piedica.



Cand ajungem la acest miraj, un prim semn este ca atunci cand sustinem un training, vorbim mai mult decat participantii nostri. Sigur ca avem multe informatii de oferit, sigur ca vrem sa ii ajutam pe ceilalti in diverse aspecte din viata lor si suntem dornici sa impartasim experiente profesionale si personale care pe noi ne-au marcat si ne-au facut sa vedem lucrurile diferit. Doar ca riscam sa plictisi

m! Si nu ne dorim asta, pentru ca asa putem pierde clienti, contracte si imagine!

Se intampla ca si in cercul de prieteni sa mergem mai departe, cu aceasi senzatie si sa ne trezim ca le sustinem un mic modul de training. Se mai trezeste cineva sa ne spuna: "Vezi ca esti acasa, nu mai vorbi asa ca nu esti la munca, la tine la training". 

Prima reactie, de cele mai multe ori, este sa negam: "E normal sa vorbesc asa. Cu asta imi ocup mai bine de 10 ore din zi." Daca totusi, va opriti putin si va auto-analizati, ati putea sa observati ca duceti mai departe aceasta tendinta de a le oferi celorlalti "instructiuni pentru sarcini de lucru", de a adresa intrebari menite sa conduca catre un concept, de a trage niste concluzii, si nu in ultimul rand, de a oferi eventuale solutii.

Da, intr-adevar, stai la munca mai bine de 10 ore! Da, aceasta meserie e una care te face sa privesti lucrurile obisnuite din multe puncte de vedere! La fel de bine, apropiatii tai, au nevoie de tine, ca om, prieten/a, sot/sotie, fiu/fiica, mama/tata si nu de trainer-ul din tine. Relaxeaza-te, respira si traieste!